Stateam acum cateva zile pe o banca in parc, linistit, si vine deodata la mine un tip, schiopatand, ce purta intiparita pe chip o expresie de tristete si dezamagire profunda.

M-a intrebat daca am cumva sa-i dau niste bani, chestie obisnuita ce ti se poate intampla oricand in gradina Cismigiului..
Reticent, m-am gandit ca imi cere probabil pentru tigari, "benzina", pentru vreun asa zis bilet de tren, sau pentru absolut orice alta chestie mizilica de pe lumea asta..

Uimirea mea n-a durat decat pentru cateva secunde si am aflat ca a avut un accident de motocicleta dureros, in urma caruia s-a ales cu o bucata de carne si os razuita de sub genunchiul sau drept.

Pentru a ma convinge mi-a aratat rana, si va rog sa ma credeti ca in momentul acela m-a trecut un fior de gheata pe sira spinarii.
Sincer, e cat se poate de nasol, fara niciun alt comentariu, si cred ca si dvs veti ajunge la aceeasi concluzie ca si mine, dupa ce veti vedea cateva poze.

L-am intrebat pe Victor de ce isi pierde vremea in parc, in loc sa caute ajutorul intr-o sursa mai buna.
Mi-a raspuns ca este singura lui sansa, intrucat organizatia ce il sustine ii va putea oferi suma abia peste 10-12 luni, interval in care isi poate pierde piciorul, sau chiar mai grav, rana sa provoace septicemie!

Pozele :(

     

Am promis sa-l ajut intr-un mod sau altul, si, cautand pe net am aflat ca suma solicitata de Victor nu este foarte mare, ea ridicandu-se undeva la cateva mii de euro.

Probabil va veti gandi ca sunt multi altii ca el, ba poate chiar cu probleme mai mari, insa dupa parerea mea, toti oamenii ar trebui sa primeasca o sansa, indiferent de necesitatile si problemele pe care le au.
Si desi sunt sigur ca nu vom reusi niciodata sa ducem la bun sfarsit aceasta cauza universala, cred ca putem fi cu un pas mai aproape incepand cu Victor!